Un tuns, va rog ! Ultima parte. (garantat ultima)

De ce ?
Pai imi las codite, imi las coditele pana-mi ajung la pamant.
Daca voi scrie peste ceva vreme, vreun text, cum ca m-am izbit in tample, e din cauza aia.
Am calcat pe ele, (pe codite, nu pe tample) si am dat cu ele(cu tamplele, nu cu coditele) in vreun perete sau zid.
Sau calca altii pe ele si-i dau eu cu capul de zid.
Pe toti.
Dar nu-s violent, sunt pasnic si inventiv, deci mi-l fac coc si il voi purta deasupra capului.
Adica voi arata ca un cuib de viespi.
Nu vreau sa exagerez dar ma cam ia groaza mai ceva ca la dentist cand e vorba de tuns, devin nelinistit.
Probabil ati citit ultima postare, ultima patanie la frizer.
Acum n-am mai fost la frizer, am stat acasa sa ma tunda batranu(nu e batran, asa ii zic eu, are 9 ani jumate si tocmai ce-a iesit la pensie).

Insirasem pe suportul cu periute de dinti, piaptane, paste de dinti si creme, tot ce era necesar unui tuns de calitate, plus ca eram plini de optimism, glume si voiosie.
Voisie care avea in curand sa ia sfarsit.
Pentru ca dupa ce ne-am inteles cu care gratar sa ma tunda, dupa lungi dezbateri, ghici ce?
Istoria s-a repetat, lovind necrutator.
Mi-a luat din perciunul drept directia crestet, fara gratar, o portiune ce mi-a dat la iveala splendida chelie. De data asta vreo 10 cm.
Adica mult.
Ne-am uitat unul la altul si n-am zis nimic.
Bine, puteam sa ne zicem, unu cu scuze, altul cu regrete, dar n-am spus decat..."M-ai luat prea scurt.".. respectiv.."Am gresit..!"

Am tacut. Sunt un om echilibrat, calm, prietenos.
Am fost prietenos pana mi-am revazut moaca in oglinda. Cand am realizat ca arat ca o papadie partial suflata de vant.
Pana cand, temerile ca ma vor arata, iar, copiii, cu degetul pe strada, au inceput sa-mi dea tarcoale.
Nu a fost cazul.
S-a rezolvat. Din doua clampanituri de foarfeca si trei aruncaturi de privire in oglinda am fost terminat.
DE TOT !

Acum sunt chel. Aproape chel, adica sunt din nou in cap precum un glob fara dulie si filament.

Jumatate de ora mai tarziu.
Locatia bucatarie.
Discutie ca de la tata la fiu.
Ca de la un Costica, la un Alucostica.

-Fiule, dupa cum observi, eu nu mai am par. Dar aveam. Imi cadeau pletele pe umeri.
-Ti-l umplu ?
-Nu, lasa-l jumate..
Deci cum iti spuneam..aveam..
-Eu tocmai ce te-am pregatit pentru vremurile cand n-o sa mai ai nici tu.
-A !
-Il umplu ?
-Umple-l...ii raspund privindu-mi, tacut, buclele oglindite-n toate obiectele ce sclipeau, bland si aprobator in bucatarie.