E toamna si minunat

A venit toamna. De fapt abia a venit iarna, dar eu abia acum am simtit acea toamna in suflet. Toamna de-aia frumoasa, cu frunze galbene.
Pentru efect, voi cobori in gradina din fata scarii si-mi voi pune o mana de frunze in cap.
Apoi voi reintra rapid in casa.
Nu vreau sa ma vada vreun vecin si sa creada ca-s tampit.
Bine, sunt, dar nu ma manifest. Is ca un caine turbat care viseaza sa muste cetateni. Dar n-o face. Are o retinere.
Cu toate ca ceva gamba in viteza, asezonata cu ceva postav, stofa ori blug ar da bine.

Zilele trecute, am vazut in zona unde locuiesc, o ceata de caini(vreo 6), il alergau pe unu cu o punga goala (el avea punga goala, nu cainii).
Initial, parea ca alearga impreuna. Parea, dar era inselator.
M-am prins ca nu erau amici cand a strigat "Mortii ma-tii, dar cate oase credeti ca mai am baaaa !!" ..apoi a dat coltu`.
Coltul blocului.

Ieri l-am revazut cu aceiasi punga (plina cu oase, de data asta), ii mangaia parinteste pe crestete si era intreg.(pantaloni fara dantela si toate organele la locul lor)
Se intelegau minunat. Vreo doi zambeau amabil iar ceilalti ranjeau.
De la impresionanta distanta de la care priveam, ii doream victimei, pardon, vecinului tot binele.
Tot norocul din lume si sa nu devina niciodata vegetarian. Pentru ca nu stiu cum s-ar impaca cu vechii lui prieteni, oferindu-le conopida in sos vinegret.

PS:

Imi plac cainii, mi-am dorit unul si inca imi doresc.
De ma voi muta la casa, imi cumpar doi. Eu voi dormi in cusca. Afara.
Iar pe ei ii instalez in sufragerie. La tv.
Sau facem cu randul.
In fine, ne-om intelege noi, cumva ?!


Si-acum un banc despre toamna.

Amandoi, brat la brat in parc.
EA: E atat de frumos, luna lui Brumar aduce numai bogatie si belsug...
Natura intr-un ultim gest ni se ofera cu darnicie si bucurie.
"Covor moale de frunze in drum,
 Sa-l calci in picioare,
 Nu poti, nu ai cum !"
E atat de minunat, nu, puiule ?! Il intreba surazand, chipul senin cautandu-i aprobarea intr-un zambet.
EL: Privind in gol.
-Da, fa, e toamna !