Masa si dansul pe Netlog

Pagini

miercuri, 22 iunie 2011

Ca-n filmele indiene

Ce imi place mie la filmele indiene, e ca intotdeauna se canta, indiferent de ce.
Daca unuia ii este furata iubita, geaca de piele sau caseta cu Rukmini, se pune si de-un muzical. Da` muzical de-ala sincron, cu coregrafie si toate alea. Voci pitigaiate...(cam cum se straduieste sa cante Denisa), barbati "fatali" cu camasi inflorate si bronzu pe moaca/cat sa sa faci medalii si ciocane. Cu gesturi teatrale sau cu figuri de oameni abuzati sentimental ori cu zambetu pan` la ceafa. Totul este un cantec si-un dans. Suferinta in India pleaca, ai zice, doar de la lovituri sentimentale. Acolo nimeni nu plange ca n-a luat lichidarea. Eventual se baga cate-un sincron si le trece.
I-a prins politia trecand pe rosu, coboara familionu si baga pe zebra un sincron..
Le-a murit cainele, vaca, boul, baga cate-un sincron.
I-a prins controlu pe tren(sus).. baga cate-un sincron.

Am vazut zilele astea niste clipuri de prin filmele indiene.
Foarte emotionant, cica erau indragostitii intr-o livada de portocali si baiatu asta rapus de sentimentu dragostei o alerga pe tipa printre pomi. Era mirific. O alerga si n-o prindea.
Ca ea era alergatoare metri garduri ceva in genul Maricicai Puica.
Glumesc, normal, totul se desfasura in acel cadru plin de romantism aducator de sensibil si frumos.
Totul se infaptuia ba in pasi de dans, ba pe ritm de muzica.
Fandari si ghidusii, ingenucheri si apucari usoare de mana etc.
Ideea e ca tipa ii tot aluneca printre degete si era naspa, ca ăsta canta de-i flutura coarda vocala si mai era si verde in genunchi ca/crestea si iarba pe-acolo, nu numai chiparosi si portocali.
Iar ea era o incoruptibila (era sa zic impenetrabila) si pe langa asta, din inertie, ii mai scapa astuia si crengi si crăci fara numar, peste moaca, respectiv peste uochi in incercarea de-a se piti in dosul pomilor.
Dar el nu se lasa, era un temerar.
Pacat ca-i tot aluneca din maini.
Ii aluneca/ca tipa alerga precum o gazela, cu mainile incercand sa cuprinda lumea...cu livada cu tot. A cuprins si cativa pomi in brate ce nu i-a vazut. Dansa si fremata, topaind in cerc(sau elipsa..tre sa revad sa fiu sigur).
Dar asta era jocul dragostei, al nemarginitei iubirii. Nimeni nu abandona.
De ce-ar fi facut-o, doar se iubeau.
Mult.
O data, de doo ori, de trei...
Si chiar nu stiu, dar am avut impresia ca la un moment dat si pasarile ii acompaniau in dansul si frenezia lor.
Zburau pitpalaci imprejur, le aruncau cununi de flori pe cap.
Albinele si ele zumzaiau linistite scuturand viguros polen, din aripi...un porumbel alb cu o ramura de maslin sau dafin,(si aparut de nu stiu unde, ca nu era din scenariu), trecu disperat prin cadru, el fiind urmarit de-un uliu...veverite facand jonglerii cu nuci..
Ce mai, era de vis.
Aflandu-ma sub imperiul emotiilor, in incercarea de-a-mi stapanii plansu cu inevitabilii muci, am creat si eu un sincron din tastele Alt+F4, deoarece putin inainte, il revazusem pe tip revenind cu un casetofon, precum moldovenii pe vremuri, cand ieseau in pauza dintre materiile UTM si MOM, la agatat de tipe, pe melodii de la Generic.
Ce vorbesti frate...

Slabesti vazand cu Uochii

Am de lansat un anunt, nu, nu vand pepeni, seminte si alte alea.
Vand ceva ce va crea invidie si respect in randul oricarui vanzator, ambulant sau de orice natura.
Vand un medicament minune, care te slabeste vazand cu ochii.(slabeste-ma)
Ceva de spariat. De ce, ptr ca alte medicamente din clasa asta te slabesc maxim 7 kile, in 7 zile, hai 8 kile in 7 zile.

Cu produsul meu slabesti de te ia dracu.
Mi-e si frica sa va zic cat.
Mi-e si frica sa va vand. Poate iau si bataie.
Nici nu va mai vand.
Pa !!

Cum e cand te duci in vizita

Mai stiti cum erau momentele, cum era cand plecai la cineva in vizita cu familia, felul in care erai servit la masa?
Ti se punea la discretie cele mai simple, cele mai bune bucate.
De la snitel pana la chiftele, rosii cu cascaval, salam de Sibiu etc..
Adica ce avea omu mai ok.
Bun! Acum lucrurile s-au schimbat oleaca, iar intalnirile se impart in functie de felul in care esti servit, de felul personalitatii celui care este gazda.

Iar tipurile de personalitati, in cazul asta sunt vreo trei.

Tipul 1:
Genul ala care iti serveste tot ce are mai bun, o face sincer si cum stie mai bine.
Gazda perfecta, tipul serviabil. Ala cand pleaca dimineata la munca si e constient ca nu va avea ce hali, va fi satisfacut ca a fost om.
De astia trebuie sa ai tu grija.

Tipul 2:
Genul care iti tranteste in farfurie 3 covrigei, 2 alune si o legatura de sticksuri.
In alta farfurioara, un pumn de napolitane varsate, si langa un pahar cu suc rasuflat.
Sticla fiind desfacuta exact inainte de venirea invitatilor, adica acum 2 zile.
Genu asta impune un oarece respect, el fiind sincer si la obiect, neincercand sa va gadile orgoliul aiurea, genul in care ai toata aia, toata increderea, nadejdea. Adica in caz de-o alta vizita neasteptata sa fii privat, pe loc, de potia ta de suc rasuflat si aluna pe jumate mestecata.
Mai bine ii chemu tu la tine.
In special la momente de-asta cand ai fost la cules de ciuperci si nu garantezi ca alea cu buline rosii sunt chiar ghebe.

Tipul 3:
E genu care cand vii pe la el/ea/ei, iti ofera bastonase de morcov, crutoane si mozzarella cu ulei de masline, doar, doar, sa fie cu un pas mai deasupra ta pe scara evolutiei culinare, cu o inaltare din calcai macar. E genul ala care-i in stare sa-ti puna in farfurie chiar si-o sepie prajita partial, numai sa para mai deosebit.

Si pe tine de doare-n p...a de toate gogomarlele care fac scuba diving.
Iar de Mozzarella nici atat, rupandu-ti-se ca e un tip de branza sau sor`sa lu` Mozart, Adamadeus Mozart, tu pur si simplu salivand cu gandu la o chifteluta mica si rotunjioara.
Cand ajungi in vizita la tipul asta de persoane cara-ti in geanta(daca esti femeie) un lebar ceva, un copan de gaina invelit cu atentie in servetele.
Daca esti barbat, o felie de toba ascunsa in buzunaru de la piept sau o buca` de cârtaţ pitita bine in buzunaru pantalonilor te va scoate din rahat.
In cazul barbatilor mai putin dotati va fi de efect, veti vedea.

Si pe bune, cand satul vei fi de crutoane, sepii si alte creaturi care la nevoie inoata si voiniceste, vei trece la planul de rezerva.
Adica vei pleca la baie sa-ti pudrezi nasul, sa-ti faci nevoile.
Dar neuitand sub niciun aspect, gentutza, respectiv, usa s-o-nchizi.
Ca-i de rau sa fii prins cu copanu in gura in timp ce tronezi linistit pe buda.

Acuma fara s-o mai lungim, nu de-alta, dar sunt chiar curios.

Tu in ce categorie intri? :)

PS:

Ca de incheiere, mi-am amintit un banc scurt ce are oarecum legatura cu subiectul de azi.
Cica, ajunge un tip la un restaurant.
E intampinat de ospatar cu un "buna ziua" si-un "ce serviti", la care i se raspunde.
- O friptura de pui in sange, va rog!
Ii aduce ospatarul friptura in sange si cand sa plece...
- Nu va suparati, v-am cerut o friptura in sange!
- Bun, si nu e asa?!
- Ba e, doar ca faceti ceva, ca puiul asta mai are un pic si-mi mananca toata salata.

Un baiat de zahar...(farin, cubic, candel, ars...)

Vine omu...ma vede, trage involuntar linie si zice:
Baiat fain, sufletist.
Franzela sau chifla lu` Dumnezeu..
Lapte si miere...(Grasime 3 % cu miere poliflora)

Alteori:
Golanas, dar simpatic, replici pe masura, nimeni nu se supara, toti abia asteapta sa zic cate-o perla, iar daca n-o zic mi se reproseaza cum ca nu stiu ce-am azi...

Din timp in timp mi se spune ca-s prea fixist, ca am tendinta sa fac omu sa inteleaga mai mult decat a avut vreodata nevoie.

Ma feresc de omu prost, de ala care observa tot, nu si pe sine. Pe genu asta il ocolesc mai ceva ca pe traseul casa-munca intr-o zi de duminica, chiar daca drumu ala ma duce doar la magazinu din colt unde gasesc bere.

Imi plac animalele, pasarile, albinele...
Cum da primavara, de vedeti pe vreunu alergand de tampit cu o coronita de flori galbene pe frunte, eu sunt ala.
Glumesc, dar in suflet tot bag cateva galopuri.

Referitor la iubirea altor fiinte..
Tin sa va fac o confesiune ce ma macina de ceva vreme.

Odata, fara sa vreau am izbit o albina fix in falca dreapta, a cazut, cu zgomot, de pamant ca apoi fara sa stau pe ganduri, sa-i fac resuscitare cardio pulmonara apasand pe torace cu degetul aratator.
De fapt...Am pus mana pe ea sa vad daca mai misca si ticaloasa a-nfipt ac vartos cat teava de la gaz, fix in buricul degetului.
M-a indurererat.

Ce mai....sunt un baiat de zahar.
Cumparati-ma si v-ati scos banii de dulciuri.

Nu alergati dupa tren

Ma-apropii de gara Brasov.
Ma-ndrept relaxat catre peronu unu.
Ca orice cetatean model, adica dand lumea din drumul meu cu capu de toti peretii, creand tensiuni si alte stari patrunzatoare de bine.
Sar peste 2 valize montate de-o mana criminala.
Inca o piedica minora e depasita si-s in capul scarilor gafaind!!
Imi atarna vreo 3 nasturi de la camasa in cate-un fir de atza fiecare, dar iata-ma ajuns.
Aproape ca zambeam..
Ce nu stiam e ca serialul Zona Crepusculara abia-ncepuse !
Actorul principal, eram eu. Un banal personaj care tocmai pierdea trenul.

Cobor iar. Deja mi-era cald si-un suvoi de transpiratie mi se scurgea pe moaca.
Urc.
Duduia de dupa geam ma-ntreaba daca o am mare sau mica...
Surprindere si nedumerire totala!
Parasesc toaleta..
-Unde-i, oameni buni, peronu unu, ca nu-s de aici?!, urlu eu ca un canish cazut in depresie.
De amabilitati n-avea nimeni chef, de vorba nici atat.
Fiecare cu ale lui.
Nimeni cu ale mele.
Trenul se deplasa in legea lui, pe ritmul lui,
Sina ii calauzea drumul, in legea ei.
Macazul ii ghida pasii, tot in a lui.
Eu inca-n gara.
Pe legea mea, pe muzica mea.
Adica invartindu-ma plin de gratie, ca un prim-balerin lovit de ccacare.
Ma uit pe ceas avand privirea aia gen George Foreman, imediat dupa ce-a luat perversa ca pe Targu Ocna din directia Cassius Clay si ma pun iar pe alergat metri-garduri-geamantane.
In fine, ma apropii de trenul ce se afla in miscare.
Dau sa ma prind de bara aia laterala ...imi scapa.
Mai am o incercare.
O ratez si pe-aia.
In vagonu imediat urmator e un pustiulica.
Rade de se pisha pe el.
Eu de-adevaratelea.
-Copileeee, apasa...
..Apasa pe maneru ala, urlu la el cu vocea gatuiata de exaltare si entuziasm.
-Apasa, ca sa urc in tren.
Pishaciosu era in extaz cu omusoru la vedere si gura pan` la urechi.
Eu spume tot, jurand in gand ca-i bag o soseta in gura cu prima ocazie.
Apasa copile...te implor din inima !!
Voi cititorii intelegeti disperarea de moment, nu?
Nu-mi doream mare lucru. Doar o portita intredeschisa, putin, atat cat sa ma stregor cu finete inauntru, cat sa...
Dar, deschide, ma, ca-ti fuut una !!
S-a deschis.

Urc, plin de elganta, adica cu bale-n coltu gurii si fara aia 3 nasturi.
Bineinteles, nu inainte de a fi tarat nitel pe toate dalele alea de piatra ce pavau prelungirea peronului.
But, i`m in !
Urc prima treapta mandru de reusita.
Radiam precum un bec Phillips cu incandescenta.
Copile ramai ascuns ca iti sparg cosurile...
Un zambet de multumire imi inflorise pe fata desfigurata de efort si singura expresie care-mi venea in cap era...Bravo Choaie, esti precoce!!!
Ma simteam darz, precum un maratonist, un temerar, ca un razboinic cu palosu mare...
Ca un spartan, tare ca fierul, iute ca otelul, ca o carbura metalica...
...Ca un bolovan.

Ca de-aia am si nimerit in alt tren...
Poate o sa va spun cum am procedat si cand am sarit din mers.

Primul meu zbor cu parapanta

Primul meu zbor cu parapanta. Urcam pe Tampa.Luna septembrie.
Panta abrupta, neprietenoasa.
Il intreb pe meserias de ce gonim asa.
Prea mi-o luase pulsul inainte.
Insist sa nu fac infarct decat dupa ce sar.
Imi da garantii.

Sunt in extaz.
Am morcovu-n cur cu tot cu tarlaua de pamant pe care alearga Bugs Bunny, cu Benny Benny si alti urecheati halitori de morcov.
Starea aia de beatitudine m-ameninta cu eternitatea, pastele ma-sii, si ca ma voi scapa pe mine la primul impuls.

Ajungem la destinatie, intindem corzile alea care, cica, vor sustine greutatea mea de balerin supraponderal.
Ne pregatim de saritura, respectiv, sfidat soarta.
Ma ancorez, ma asigur, vad din care parte bate vantu. Ca tre` sa bata din fata.
Si da-i, frate, flacari !!
Alergam sa mi se deschida cupola, mai ceva decat cu haita aia de caini ce ma fugarea pe Republicii.
Sunt in aer.
La propriu.
Privesc in jos...pomii mici, brazii verzi...dar si ei mici.
Coamele copacilor la fel, tot mici, galben, maro.
Moaca mea..bleo..

Ce viata lipsita de sens am avut, Doamne !
N-am realizat nimic.
Nici macar o panseluta n-am plantat, d`apoi un...Pooommm !
Oh, shet!!!
Trec razant pe deasupra unui pom fructifer...Un brad.
Varful impunator indica spre bijuteriile mele.
Flash memory !
Imi revad pomu de iarna ornat cu...globuri.
Nu-mi place.
Refresh
M-apropii.
Vin buluc spre Terra.
Ea cu pieptu-nainte.
M-astepta pasiv.
Trag de hamuri.
Respir sa ma relaxez.
Chiar reusesc.
Sunt una cu parapanta.Una cu parapanta.
Sunt tatic.
Ma-nclin usor, mai trag odata...tare...inca un pic..si
...si, si, si...ghici ce?

Dau cu curu de pamant si-mi musc limba.

********************************

Dar ptr ca viata e frumoasa, iar eu nu ma las, in mai putin de 30 de minute eram din nou pe Tampa.

....imi pierdusem adidasul cand alergam de bezmetic sa decolez..
Pastele ma....!!

Noul tip de lanterna

A nu se folosi in alte scopuri decat cel ptr care-a fost realizat

Iar in imaginea alaturata veti vedea consecintele utilizarii neadecvate