Viitorul imaginii 3D, a tridimensionalului

Discutam zilele astea cu o prietena, mai precis cu Le_cl_ra, despre evolutia tridimensionalului....3D-ului.
Ajunsesem la concluzia ca, cu cat cresc numarul de cifre inainte de "D", cu atat se pun in valoare mai multe simturi iar senzatia de "viu" va fi tot mai accentuata.
Concluzia.
La urmatorul "3 D...112 D" care-o fi, iesi shifonat rau...Dintii in batista, besici, cucuie in cap, bretonu facut smoc...etc
Sincer ma cam inspaimanta ideea de-a viziona un film de groaza sau ceva cu bataie.
N-as vrea sa traiesc senzatia ca cineva urmeaza sa-si infiga dintii in bucile mele...Sau vreun iatagan sclipind in lumina proiectorului, sa mi se implante in vreo parte vulnerabila a corpului.
M-ar impresiona pan` la lacrimi chiar si-o palma data peste ceafa.
Si nu-s nici un fan al realitatii virtuale. Deci nu ma vad, dupa programul de munca, traind intr-o lume imaginara, cu cabluri si mufe USB iesindu-mi din sfecla, conectat la nu stiu ce OS, facand ce n-am fost in stare sa fac in viata de zi cu zi.
Oricum, din ce-am inteles sunt planuri ca in urmatorii trei`jde ani , ideea de virtual sa fie atat de bine conturata incat sa nu se mai faca nici o diferenta intre cele doua lumi.
Unii si-ar canaliza energia(aia electrica, bineinteles), salvarii de vieti, a eroismului ce le va aduce recunoastere.
Altii, precum.....altii, si-ar canaliza=o (energia) catre erotism. Producerii de filme XYZ.
Sa iasa bani(de-aia virtuali), sa se imbine utilu cu placutul.
Sa traiasca de pe urma placerilor vietii.

Nu si eu !
Simtul masurii la mine debordeaza din plin de elan.
Deci nu !

As face asta pe gratis.

PS:

Poate ma fac gresit inteles, ori se strica softu si ma trezesc pe vreo pajiste, alergat de vreun tauras cu cornu erect si cu dorinta de mai bine.
Că sa vezi atunci distractie.

O zi de duminica perfecta

Imagine boema. El si ea, brat la brat, sarutari furate, apropouri nevinovate, buna dispozitie..iubire pretutindeni.Tinerete.
Imediat, langa, doi batranei impart juma` de banca discutand linistiti, calatorind imaginar catre vremuri duse cu greul umerilor lor aplecati. Viata le-a dat intelepciune iar seninatatea li se citeste pe chip.
Un vant usor imprastie fumul gratarelor cu mici ce se perpelesc sub caldura dogoritoare a carbunilor incinsi.
O mama isi da copilul in leagan sub tipetele acestuia pline de bucurie...Ţâncul e palid. Milioane de savarine halite i se aglomereaza la gura...
Excesul de sare, zahar, ssavarine si grasimi dauneaza grav sanatatii !
Un canish trecut de varsta pubertatii dar, se pare, foarte potent isi freaca stapanul, vizibil incurcat, pe picior.
Acesta dorindu-si sincer...doar sa-i crape capul.
Undeva la radio se-aude..."Who let the dogs out..Hau, Hau, hau, Hau!?"
Iubirea e pretutindeni.
Ceva mai incolo, un copil ii fura unei fetite vata de pe bat creand crize de isterie. Atacuri de panica, decibeli, timpane intinse si alte fenomene stranii. Grindina etc...
Zece metri mai departe, copilul furacios e belit in genunchi, plans cu muci si cu vata de zahar iesind jumate afara din gura, facandu-l sa para un Mos Craciun insuficient dezvoltat.
Cateva minute mai tarziu il revad dandu-se fericit in leagan ca si cum nimic nu s-a-ntamplat.
Sfarseste belindu-si si celalalt genunchi.
Acelasi post de radio ne incanta auzul cu..."Ai mei, ai mei, ai mei, n-au avut habar, cat de sus, cat de sus pot eu sa saaaar !"
Deci aceiasi buna dispozitie si aceiasi iubire...
Lumea zambeste iar multzumirea e un sentiment atat de comun, incat pur si simplu, nu-ti mai vine sa pleci.
Si nici nu mai pleci. Curiozitatea te roade sa-l vezi belit si-n coate.
Nu dupa mult timp sunt acasa, reflectand putin confuz.
Copilul asta ori e o adevarata harta de senzatii, vivantă si poate-i si sado-maso, ori ii port eu ghinion.
Ca ma gandesc ca de mai stateam, ma stropea naibii cu sange.
Dar asta e, ce mai conteaza, doar asa arata o zi de duminica perfecta...
Va doresc si eu o zi la fel de superba, cu scuzele de rigoare referitoare la exagerarile din text.
Sunt facute de dragul povestirii.
Iar apasand aici, ceva pentru zile de toamna senina si racoroasa si pentru suflete calde.
O duminica perfecta !

Ce faci de te doare?

Ce trebuie sa faci cand te doare ceva.
Pai depinde ce, ca daca te doare maseaua o poti scoate, nu la fel poti spune si de cap. Un cap nu-l poti smulge, cel putin nu singur si nici sa-l plombezi, indiferent daca-i spart sau nu, crapat, fisurat sau..cariat.

Daca te doare-n gat, si aici sunt modalitati de usurare a suferintei.
Un Holls mentolat iti poate face voce de soprana, un ceai fierbinte iar te va ajuta.
Nu la fel poti trata si-o durere de hemoroizi.
Sincer suna aiurea sa-ti introduci intre buci, la ore fixe, bomboane mentolate.
Doar n-ai de gand sa odorizezi incaperi si nici sa traiesti senzatia de a fi violat de un om de zapada cu ţurţurele bocna. Si nici a pusculita nu pari.

Daca-ti face probleme mijlocul, lipsa de miscare poate fi una din cauze.
Daca totusi faci miscare, probabil ai facut-o pana n-ai mai putut. Ai ridicat fier beton, ca ai bulan, tabla de seif, menghine etc. Mai ia si tu o pauza.
Daca cumva esti dupa un dush fierbinte si te bucuri ca acum nu mai ai testiculele inegale, insemna ca ala care se retragea, acum se lasa, ceva-l impinge in afara.
Ce sa fie oare?! Aseaza-te usurel...
Cel mai rau dupa parerea mea, si nu numai a mea, e sa te doara-n ...chiur.
N-am sa plictisesc pe nimeni scriind despre asta, ca suntem in minoritate si mai suntem si inconjurati. Bun, boala asta se trateaza prin impuscare.
E cea mai grea, doare, la fel ca prostia. Ce sa spun, e obositor sa te doara-n chiur.
Totusi, ai obosit sa te doara? Aseaza-te si tu.
Acum! Aici!
Aaa, esti in intersectie. Nu-i nimic, dupa experienta asta, sigur vei scapa. Portile raiului se deschid si pentru cei ce poseda intre dinti cioburi de parbriz sau un stergator infasurat fular in jurul gatului.

Un mare gimnast

Stateam pe garajul unitatii, era iarna si eu(Je) voiam sa fac flicu pe spate ca apoi sa aterizez cu maiestrie direct pe movila de zapada amenajata special pentru acest eveniment.
Inaintea mea au sarit doi colegi, bineinteles, mult mai putin pregatiti decat mine. Ei neavand mari aptitudini sportive, primu fiind campion la gimnastica si celalalt tatic la inot, participant la olimpiade ...alea-de-alea...
Deci, niste novice. Fata de mine, of course.
Eu facusem plimbari pe timp de seara. Eram calit.

Da sa va zic cum am procedat.
Mi-am luat avant(de vreo 6 ori ca n-aveam elan) si am sarit.

Stiti veveritele alea care cand plonjeaza din pom in pom se ajuta de membrana aia fixata intre membrele inferioare si cele superioare?

Ei bine!
La mine n-a plonjat nimic, imaginati-va un davai veveritoiu murat, cu flapsurile gripate ce se incumeta la acte de de-ăla, cum ii zice, de curaj, iar la jumatatea traseului realizeaza ca-i supraponderal si ghindele grase nu-i fac bine.
Deci clar, nu consumasem ghinde inainte, nici vorba.(urma sa trec proba cantarului).
Dar asta nu inseamna ca la impactul cu suprafata proaspat afanata, moaca mea de melc oparit n-a suferit anumite modificari bruste sau ca ochii din cap nu mi-au jucat precum bila de la Flipper.
Nu.
Iar ca treaba sa fie treaba, ca vorba aia, "nu ne facem ca facem" inainte de saritura am luat inteleapta decizie de-a-mi tine totusi ochelarii pe ochi.
Mare greseala...