Masa si dansul pe Netlog

Pagini

sâmbătă, 22 octombrie 2011

O zi de duminica perfecta

Imagine boema. El si ea, brat la brat, sarutari furate, apropouri nevinovate, buna dispozitie..iubire pretutindeni.Tinerete.
Imediat, langa, doi batranei impart juma` de banca discutand linistiti, calatorind imaginar catre vremuri duse cu greul umerilor lor aplecati. Viata le-a dat intelepciune iar seninatatea li se citeste pe chip.
Un vant usor imprastie fumul gratarelor cu mici ce se perpelesc sub caldura dogoritoare a carbunilor incinsi.
O mama isi da copilul in leagan sub tipetele acestuia pline de bucurie...Ţâncul e palid. Milioane de savarine halite i se aglomereaza la gura...
Excesul de sare, zahar, ssavarine si grasimi dauneaza grav sanatatii !
Un canish trecut de varsta pubertatii dar, se pare, foarte potent isi freaca stapanul, vizibil incurcat, pe picior.
Acesta dorindu-si sincer...doar sa-i crape capul.
Undeva la radio se-aude..."Who let the dogs out..Hau, Hau, hau, Hau!?"
Iubirea e pretutindeni.
Ceva mai incolo, un copil ii fura unei fetite vata de pe bat creand crize de isterie. Atacuri de panica, decibeli, timpane intinse si alte fenomene stranii. Grindina etc...
Zece metri mai departe, copilul furacios e belit in genunchi, plans cu muci si cu vata de zahar iesind jumate afara din gura, facandu-l sa para un Mos Craciun insuficient dezvoltat.
Cateva minute mai tarziu il revad dandu-se fericit in leagan ca si cum nimic nu s-a-ntamplat.
Sfarseste belindu-si si celalalt genunchi.
Acelasi post de radio ne incanta auzul cu..."Ai mei, ai mei, ai mei, n-au avut habar, cat de sus, cat de sus pot eu sa saaaar !"
Deci aceiasi buna dispozitie si aceiasi iubire...
Lumea zambeste iar multzumirea e un sentiment atat de comun, incat pur si simplu, nu-ti mai vine sa pleci.
Si nici nu mai pleci. Curiozitatea te roade sa-l vezi belit si-n coate.
Nu dupa mult timp sunt acasa, reflectand putin confuz.
Copilul asta ori e o adevarata harta de senzatii, vivantă si poate-i si sado-maso, ori ii port eu ghinion.
Ca ma gandesc ca de mai stateam, ma stropea naibii cu sange.
Dar asta e, ce mai conteaza, doar asa arata o zi de duminica perfecta...
Va doresc si eu o zi la fel de superba, cu scuzele de rigoare referitoare la exagerarile din text.
Sunt facute de dragul povestirii.
Iar apasand aici, ceva pentru zile de toamna senina si racoroasa si pentru suflete calde.
O duminica perfecta !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugati un comment, doar unul. Atat cat sa creada lumea ca scriu frumos..