Masa si dansul pe Netlog

Pagini

marți, 27 iulie 2010

E armonie-n casa noastra

E armonie-n casa noastra

Cetateanul Iordache cu cetateana Rodica avand un mariaj perfect, fiind tot timpul un exemplu ptr ceilalti si exceland la capitolul " pe aceiasi unda" se intretineau zilnic cu cate-un paharel inainte de fiecare masa, mesele fiind, asa cum zice medicul, scurte si dese.
Se alintau unu pe altul " Fa satano, nu mai bea, dracu, ca n-o sa mai am eu", respectiv" Nu mai da cu paru ca-mi provoci hematoame, ordinarule !"
Si uite-asa, zilele trecand una dupa alta, paharelele de bautura mergand mana-n mana cu suturile date-n fund din dragoste, au ajuns la un impas. Ceva nou ptr ei, ei fiind dupa cum am mai zis, un cuplu model.
O umbra avea sa cada peste fericirea lor, totul urmand sa se schimbe in momentul in care simpaticul Iordache a ajuns acasa intr-o nefasta zi de...salariu, imediat ce-a scapat de la munca, adica 3 noaptea.
A trecut pragul usii cuibusorului de nebunii iar de acolo l-a intampinat pasiunea vietii, amabila cum o stim, ca orice gospodina, cu un fier de calcat, proaspat incins.
Ea strangand din dinti de ciuda, iar el zambind catre ea, crezand ca la randul ei, ea, ii surade.
Impactul avea sa-i strice bunadispozitia lui Iordache care s-a trezit in a doua saptamana de la amiabila intalnire, conectat la niste aparate.
Nu intelegea de ce soarta ii fuse asa cruda, nevasta neintelegandu-l niciodata ca ajunge seara acasa, tarziu, chiar daca o mai dadea uneori cu capul de pereti, ea neacceptand cu incapatanare faptul ca bataia e rupta din rai si ca fiecare palma e data din iubire.
Bine si ea avand la randul ei mica parte din vina, uitand (dar amintindu-si nitel cam tarziu) ca de fapt in ziua cu pricina, sticla de visinata care a fost motivul ciocnirii dintre fierul incins si dintii lui, fusese bauta chiar de ea insasi, imediat ce el plecase la munca, ca un cetetean model, adica treaz si fresh ca o margareta.
O margareta plina de goange.
Asta ramase micul ei secret, de data asta neimpartasit cu iubitul ei sot care chiar daca ar fi vrut sa zambeasca plin de intelegere, nu mai avea dinti nici macar pentru o amprenta dentara.
Capatana aratandu-i ca un cuib de randunele izbit de-un porumbel cu directia bulita.

2 comentarii:

Adaugati un comment, doar unul. Atat cat sa creada lumea ca scriu frumos..