Te stiu de undeva

Asteptam la coada.
Multime multa. Oameni preocupati, cufundati in ganduri. Oameni pentru care timpul nu e o unitate de masura a orelor ci mai degraba o piedica.
Eu doar cascam gura.
Curiozitatea ma-mpingea sa vad la ce e coada, poate se dadea lapte, banane. Banane, care urma sa le pun sus pe dulap sa se coaca.(inca ma urmaresc vremurile alea)

Intreb cat e ceasul. Mi se oprise mobilul si eram doar curios.
- Aveti un ceas?
Ma si gasisem cui sa ma adresez.
- Da! E 12.
Cefosu pe care il intrebasem, in momentul in care s-a uitat dupa ceas i-a iesit la iveala un tatuaj, tatuaj cu ceva sirena(sirena nu era de uzina) si ceva ancora.
Langa, un nume de fata. Geta. Nume cu referire la sirena ce i-a incantat viata si cordul, deci nu la ancora.

Imi zice, fratica, n-ai o tigara ? Si rade.
Intre buza de jos si dintii tot de jos avea o frunza de patrunjel.(daca o avea intre buza de jos si dintii de sus, era frunza mai mare, trebuia sa fie cel putin de-aia de palmier)
Cred ca era patrunjel totusi, nu cred ca manca marole precum bobocii de gasca.
Cu toate ca nu m-ar fi mirat. El insusi arata ca un gascan. Ca un boboc dat pe la sala, indopat cu steroizi.
De fapt, ca mai multi boboci dati pe la sala, indopati cu steroizi.
Iar ceafa cutată dadea impresia unor clatite stivuite una peste alta.

- Te stiu de undeva, imi zice.
Deja imi imaginam ca poate ma confunda cu vreunu care l-a lovit si a fugit.(daca vreau sa ma accidentez, trec strada cu mana la uochi)

- Nu cred, ii spun.
- Fratica, sa nu ma misc de-aici, daca nu.
Eu chiar ma gandeam cum sa fac asta. Imi cantaream sansele. Sansele de a ma misca si nu doar de atat, dar si de a rupe usa..
Zic in gand, soptind in gand, sper ca ma stii de la biblioteca....
- Am o figura comuna, incercand sa fiu cat mai convingator.
- Am fost colegi de clasa. Ma puneai tot timpul la skanderberg.
- Whata pu..a, soptesc iar in gand?!! Dupa care m-am externat si viata doar a fost blanda cu mine.
- Si-i spun, de data asta, cu toate corzile vocale, incercand un zambet prapadit...ce zici, acum te mai devedesc ? He he ..
Incepe sa rada si prieteneste imi fute o palma pe spate, moment in care sun pe interior ca o trusa de scule scapata din mana.
Pe scari.

Ii zic, hai sa facem skanderberg.(Clar, ne stiam, dadusem search prin fisiere si era acolo, tot animal, doar ca avea par. Acuma era chel. Ii crestea parul pe dinauntru.)
- Te tine?
- Ma tine.

Si facem.
Si-mi rupe mana.
Si ma bate cu ea la cur.
Si mi-o monteaza la loc.
Si-apoi fug.

Nu, desigur, glumesc, am mers la o bere unde am mai depanat amintiri din copilarie...
Ce-a facut el, ce am facut eu...ce urmeaza sa fac, sa faca, etc.
In fine...
Tipul, pe parcursul existentei lui de cefos, facuse un popas de vreo 5 anisori si prin Legiunea Straina, apoi fusese bodyguard-ul unei vedete, nu zic care, din Bucuresti.
Apoi al altei vedete, de fapt, un om politic.. si uite-asa, din poveste in poveste s-a scurs timpul, eu m-am imbatat de 20 de ori,(din 3 beri, oricum, sunt in Matrix) iar el, mititelul de el, abia s-a ametit. Sau poate n-am realizat io si era la fel de tocana..
Am plecat acasa cand deja cocosii erau plictisiti si ragusiti de cat s-au rupt in octave. Si incepusera s-o dea pe latraturi.
Ca apoi, dupa trei ore de somn intrerupte de alea trei`j de bidoane de apa minerala ce-am baut, m-am apucat de textul asta pe care l-am corectat tot de trei`j de ori.
Pe minut.

Vorbind la modul cel mai serios, pot spune doar ca e placut cand te revezi cu oameni cu care ai copilarit si la fel de placut e cand auzi din gura lor povestea propriilor vieti, cu bune si rele si ca inca sunt si merg pe drumul ala bun.
Sper ca si la alte intalniri cu vechii precini sau vechii colegi sa *aud doar de bine.
Dar cine stie...poate surzesc naibii.. he he..!

Sa nu uit...ca/cam uit..
Salutarile mele, tovarase, ma bucur de revedere ! Sincer !
Dar si voua, prieteni virtuali si nu numai, aceleasi salutari, tot de bine !

Al vostru, Alucostica !
Sursa, eu, pe Netlog.