Masa si dansul pe Netlog

Pagini

miercuri, 7 noiembrie 2012

Foame mare

Ora 12:00. Noaptea.
Ajung acasa. De fapt nici n-ajung acasa si de pe holul scarii ma-nvaluie mireasma de usturoi.
Deschid usa precipitat, foamea lovea in mine ca apa in faleza.
Gandeam ca studentul cautand in portofel..."Ia sa vedem cat mi-e de foame.."
Prea mult si tare.
Long live the fish !
Long live the chicken ! fried chicken..
As manca orice.
Chiar si-un copan de pui rahitic. Intzarcat..
Semi oparit...
La sub brat.
Fie ce-o fi. Doamne ajuta !
Intru in bucatarie, directia frigider.
Nimic.
Caut in camara.
Nimic.
Caut in cuptor, aici tre sa fie !
Nimic, nimic.
Bah, complotati.
Ma simt ca un condamnat refuzandu-i-se ultima dorinta.
Ce mama dracu' ?!!
Caut pe balcon.
Nimic.
Caut in galeata de gunoi...nici aici.
Am ridicat un colt. Sub presh, nici vorba. De negasit.
Foamea nu-mi mai dadea tarcoale, mi se suia in cap.
Ma tragea de perciuni.
Imi sufla in ceafa
Tuzgura ma-ti foame !
Foamea tot pe ceafa. Nu pleca. Ii convenea.

As manca si de pe jos.
Sarmale.
In foi de brad.
O ceafa de pui. Golaş.
Pardon, porc.
Golas.
Orice, in mujdei sa fie.

-Mai bine te-ai culca, foamea va pleca plictisita.
-Nu pot, ma ia cu ea !
Alergam ca un pudel taiat de pisare, de la pom la puom.
Nasooool !! Eu nu gaseam puomu..
Bai, care-ai inventata usturoiul cu miros, ca dau cu mine-n tine ?!!
Ala eu, ala eu !
Cobor la vecinu..
Sun !
"Vecine, n-ai un copan? Ti-l platesc."
"A, ă, o, u, îîî !!"
Stupoare. L-am blocat.
Revin dupa 2 ore.
Shoc, suspans...Ta naaa naa!
Aceiasi placa.
E clar, nu-si mai revine.
Plec subtil lasandu-l in pragu usii.

Pana la urma m-am descurcat
Stiam si ce-am de facut.
Ca de obicei.
Mi-am suflecat manecile si...

...m-am culcat flamand..
Cu degetu-n gura.
Ala de la picior.
Sursa, eu, pe Netlog.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugati un comment, doar unul. Atat cat sa creada lumea ca scriu frumos..