Masa si dansul pe Netlog

Pagini

duminică, 20 septembrie 2009

Cu bicicleta, in interes de serviciu

Trebuia sa ajung al primu chiosc de la Rulmentu.
Eram schimbu 2 , iar pe colegi, niste veterani de seama lu` batranu, ii ardea gatu.
Ajung la chiosc, dau banu, iau sticla, pe ea scria Saniutza, (fara "z")...o leg de portbagaju bicicletei, si da-i la pedale.
Graba mare, ca daca o lalaiam, ma sareau astia la imparteala si iar beam apa.
Trebuia sa fiu geana,ca cine stie, poti fi turnat si nu-ti poti permite, o sticla e prea putin ptr a fi impartita in mai mult de 4 insi.
Pedalez uitandu-ma, ba in stanga, ba in dreapta, nimic batator la ochi, doar eram pe-o bicicleta de culoare roz.
Cine sa vada un biciclist, cu o salopeta fluturand pe el, cu sigla firmei tiparita pe spate si cu o sticla pe portbagaj?
Va zic eu...nimeni !
Ma saluta un coleg...
Intreaba ceva, nu opresc, merg inainte...
In fata alt coleg.
Ma fac ca-mi scapa lantu, si privesc in jos.
Cand rezolv problema lantului, in fata mea... un sef de schimb.
Oh shet !!!!
Ma fixaza cu privirea, trecem unul pe langa altul si convins ca mi-a zarit moaca de melc oparit, imi fac semnu crucii, ca m-a iertat.
Da de unde, la randu lui, palmînd strategic o sticla de vodca, se-ndrepta tot catre chiosc.
Ba, astia-s vorbiti..!
Cum ma miram eu asa, intors cu capu in spate si facandu-mi cruce de bucurie, ma trezesc pe banda cealalta cu un tir care era gata sa fie strivit sub gabaritul bicicletei mele..
In fine, revin pe banda mea, adica pe partea stanga( ca drumul spre Rulmentul e vecin cu Regatul Marii Britanii, adica eu, mergeam ca un papagal prost, pe banda stanga ) si zambind triumfator la cat de norocos pot fi, ma trezesc cu juma` de buca dezvelita..
Ce se-ntampla doctore ?!!
Mi se prinsese pantalonu de shalopeta, la foaia de angrenaj, acolo unde se afla intamplator si pedala.
He, he, va gandeati ca m-a inhatat, iar, vreo javra? :) adica v-ar placea sa mai radeti oleaca de mine !
Mda...
Si cum spuneam, la fiecare pedala data , mi se invartea materialu pantalonului intre foaie si lantu pedalier, lasandu-ma in bucile goale.
Pentru ca nu-s pudic asta era un fleac, faza nasoala era ca nu puteam pune picioru jos din cauza ca ma imobilizasem singur de glezna facand un tot unitar cu bicicleta iar variantele erau vreo 2, da, proaste rau.

Prima, sa nu mai pedalez deloc, lasandu-ma cu piciorul liber, usurel, in strada, insemnand sa fiu plasat in rai,cu vreo doaua stergatoare de parbriz in brate, de vre-un tir care trecea nevinovat pe-acolo.
Iar a doua, sa ma duc in sant, asta daca eram indeajuns de norocos sa ma inclin in partea buna.
Noi aici, cum ar fi, dezbatem, povestim si insiram solutii doar nu suntem animale..
Dar findca in momentu ala , aveam tot timpul din lume, in secunda urmatoare, m-am inclinat brusc dar resemnat, cu tot cu bicicleta...Da in sant.
Aveam iarba intre dinti si bicicleta in cap...
Acum , dracu stie cum m-am dat peste cap, cert e ca in momentu imediat urmator eram drepti , in picioare, sa nu ma vada careva.
Da eram multumit, ce daca imi sparsesem ochelarii si botul, doar aveam sticla de vodca, intacta.
Viata e frumoasa cand se termina cu bine.
Pacat ca un cretin de coleg, unu din veteranii aia de seama lu` batranu, s-a gandit ca nu avea mainile destul de unsuroase, cand a apucat cu sete sticla.
Of, Doamne....!!
Imi vine sa plang...!!

vineri, 7 august 2009

Viata de miorlau


Imi spunea cineva, odata, cineva caruia ii plac pisicile,ca are acasa un motan.. al dracu, care zgaria asa de control, sa vada cum urli, daca nu cumva s-a schimbat timbru vocal, destea...
Si tipa asta despre care e vorba si care detinea "Una grande matza, culturisto-halterofila", avea un exemplar ce ar fi dat fiori pe sira spinarii si unui ditamai leul.
Spunea ca ar vrea sa o dea afara, dar pentru ca se gandea ca nu va supravietui, ghici ce-a zis?
"Cred, c-am s-o eutanasiez".
Inca ma trec fiorii gandindu-ma la varianta.
Ca putea la fel sa zica "ma duc sa-i scap o lopata in scafarlie" macar o spunea la nervi, dar ea a zis-o cu seninatate.
Sunt revolatat si-acum, adica, daca ai face greseala sa te insori cu ea, ti-ar putea spune la un momentdat cand racesti, de exemplu, "Vezi ca ti-am lasat jos la picioru patului, o doza de diazepam !", poate te simti si tu.
Intelegeti ce vreau sa zic.
Ar fi de preferat, decat sa fii oparit cu ciorba, otravit cu ciuperci, intepat cu furculita, sau si mai rau, la baie, cand asculti emisiunea"O melodie pentru fiecare" sa ti se scape din greseala aparatu de radio in apa.
Dar sa revenim la matza noastra care, intr-un moment de furie oarba n-a mai fost eutanasiata ci lasata sa plece.
Lasata sa plece cu un...autocar.
Probabil, in momentul cand trecea pe langa Coloseum inca rostogolea un ghem de ata, de-aia nu l-a vazut.
Acum ma gandesc ca, oricum viata lunga n-a avut, e posibil ca ultimu lucru care l-a vazut miorlaul asta,era moaca unui italian flamand si gras care era la a 2-a incercare de-a o introduce in cuptoru cu microunde, iar apoi portile raiului pisicilor, deshizandu-se, si un sfant Petru al lor, poftind-o inauntru cu celelalte pisici de toate neamurile, rasi, lei,tigri, asa la o plimbare pe cararile paradisului miaunesc.
Va place imaginea ?
Mda, prea boema, nici mie....
In fine, timpul a trecut si dupa zile de cosmar cu postari de avatare si statusuri despre matze, a zis ca doar asa va uita iubirea pierduta.
Si si-a luat un caine.
In fine, am rasuflat usurat, cum naiba, doar faceam parte dintre aia carora li s-a umplut zilnic mailu cu mass-uri despre matze.
Problema e alta, se pare ca nici patrupedu asta n-a dus-o prea pe roze pentru ca, dupa ce ia mestecat un adidas si-un animal de plus,ia zis..."Ia spune-mi, cum se vede usa pe din-afara"..iar asta prostut, cand a iesit, i-a inchis usa in bot si-a ramas, pe veci, afara...
I-am zis, ma, pai, daca faci la fel cu barbatii, si sa zic, eu iti rod un adidas sau iti zapacesc un maimutoi de plus, ce imi faci?"
"Ma dai afara?" Nu, zice ea, "Te eutanasiez !"
Deja eram ingrijorat, nu ptr ca a despartit cuvantu EUTANASIERE in silabe, ci mai mult ptr ca la ora aia, din pricina socului produs asupra mea, confundam eutanasiere cu castrare, in fine..stiam ca glumeste, adica speram din toata fiinta mea.
La un momentdat cand discutia a luat-o pe un fagas mai normal, m-a intrebat , cum de nu am si eu un animalut, ceva, o guguloaie mica cu care sa impart afectivitati.
I-am zis ca nu ma lasa parintii. :))
Dar in schimb, ptr ca si eu le iubesc, mi-ar placea, in cazul in care intr-o viata viitoare, n-as mai fi om, sa fiu intrupat intr-un motan din-ala de soi, unu capatanos care sa umble toata ziua mandru cu coada ridicata unduind-o usor in aer, cu inelu la vedere ca sa aiba ce pupa invidiosii.
Si sa fiu inconjurat numai de matze de rasa, sa ma uit toata ziua la TV, la Miaunel si Balanel si sa agit bucuros un ghem de ata cu fir de lana ori borangic.
Iar la micul dejun sa mananc numai whiskas si kitty kat si sa nu ma deranjeze absolut deloc gelatina care mi se va scurge de la conserve, prin mustati.
Ce viata ar fi dom`le, ce viata.....

marți, 21 iulie 2009

Viata bate filmu


Moment unic.
Cinematograful Cosmos.
Aplaudam ca-ncepe cel mai tare film chinezesc.
Sora 13 !!
Cu totii primivim uimiti, uitand sa si raspiram.
Prim plan cu ea, 6 scheme de Karate, 3 fandari, 4 abdomene si primele 2 scaune din primu rand al cinematografului rabatate brusc pe spate din inertie.
Tremurat de maini,scuipat in san, dus paharu cu popcorn catre gura ptr a bea iar mainile clatindu-se in paharul de Citro, dar negasind floricelele.
In fine, mici confuzii.
Acestea-s imagini surprinse in cinematograf.
Dar sa revenim la Sora 13, de data asta filmul urmarit la video, la caminul cultural.
Groaza si confuzie. Toti aceia care stateau sa dea piepet cu ea nu stiau ca urmau sa bea ptr o perioada supa cu paiu.
Un galbejit,pentru a o surprinde, sare de jos, pana la echivalentul etajului 2, intr-un pom, fluturau hainele pe el dand la iveala la incheietura mainii, un frumos ceas Quartz. In zborul lui catre cer, se intersecta cu o barza care zbura asa in scarba, catre cuibul ei, iar in departare se vedea un avion. Ceva normal, tinanad cont ca actiunea se petrecea in jurul secolului 14 iar pe fundal rasunau tobe si violoncele, ceea ce demonstra gradul de periculozitate al momentului.
Moment decisiv, sora 13 sare in yoko-topigheri, face o foarfeca si incepe sa le verifice smaltul dintilor. Loveste pe unu, o data, de doua, de trei, de patru, cinci, sase ori..
Ba,da chiar n-avea sens. Pai tipu asta o lua in freza de aprope juma` de ora si nu se intampla nimic. Imposibil !
....pentru cei care nu stiu, la vremea aia, casetele se mai si blocau, ruland la nesfarsit aceiasi faza. Probabil ca nici nu te prindeai daca nu observai ca Irina Nistor nu mai traducea de 3 ore.
Acum imagini surprinse la restaurant , dar mixt, cu cinema incorporat.
Bonanaza.
Un tip foarte preocupat de film isi condimenteaza pilafu cu trei`jde kile de sare .
Ca si-aici, apare tipu asta, cum ii zice,Chimosave, ceva de genu. Conducea o diligenta si era urmarit de niste raufacatori calare pe niste cai, si care-i faceu semne din faruri, ca i-a cazut spoileru.
De partea cealalta, a celor din categoria cinefililor din care facea parte si tipu cu solnita...se condimenta pilaf.
Iar tipul baga la sare ,cat nu avea toata Slanic Prahova.
Faza comica a fost cand i-am vazut mimica, nestiind...sa-nghita,sau nu?
Avea o moaca, ceva de genu, "Da-mi sifonu, sau ma scap !!"
Alta secventa de film de viata reala.
O gasca de copii, ajunsi la varsta pubertatii, printre care si io, ne uitam la un film pe video.
Caseta abia-ncepuse a rula, noi priveam si nu intelegeam, ce dracu face domnisoara aia, dind din cap ? Stiti miscarea aceea explicata atat de bine la ora de mecanica..Miscarea se numea...Biela-manivela.Si tipa dadea din cap, un fel de "Du-te-Vino, da, nu pleca" si gemea, iar noi, niste novice, credeam ca se consuma inghetata 23 august.
In fine, tipa facea altceva, Noi eram invidiosi din, cu totul, alte motive.
Ne-am prins de faza cand s-a luminat complet ecranul.
Alt crampei de viata reala.
Asez patura in usa, sa nu, care, cumva , vreo raza de lumina catodica sa plece catre retinele alor mei care dormeau in camera vecina, si-i dau pe Sky Movie.
Pe Sky Movie, dupa miezul noptii derulau filme XxX , iar eu vroiam, obligatoriu, sa vad.
Asez patura in usa, ma chinui juma` de ora sa o aranjez.
Apare batranu in cadru usii..."Ma, boule, ce dracu faci, amenajari interioare, la 2 noaptea? Hai, calca aeru !"
A doua seara eram pregatit.
Aveam un coif de hartie plin cu cuie de diferite dimensiuni, 3 cutii de pioneze, o rola de scoci, un scripete de tinut patura, o haltera de proptit in usa si o banda de hartie adeziva ptr izolat spatiul dintre usa si toc, plus altele.
Un mic Mc Gaiver.
Tin minte ca l-a sfarsitul filmului, batranu era tot in tocul usii, dand din cap dezaprobator.
Am impartit camera pret de-un sut in cur si doua capace si m-am dus la somn.
Bine, el find major si stiind ca n-are cine sa-l capaceasca a mai stat sa vizioneze de acolo de unde n-am mai putut eu.
O alta secventa, de data asta, de film.
Arnold Schwartzenegger il tinea pe unu cu o mana, suspendat de-un crac, deasupra unei cladiri, zambind cu bunavointa si rugandu-l frumos din inima, sa-i zica , unde dracu, e seful lui.
Tare, cata forta, moamaaa, ma apuc de facut culturism, sa fiu si eu ca asta, poate m-o ajuta Doamne Doamne, sa ridic si eu covorul pe batator fara sa o chem pe maica-mea.
M-am pus de-am facut vreo 6 flotari si la a 7-a incepusem sa cred ca ma suprasolicit fizic, si-am abandonat.
Ca doar nu m-oi surmena.
Faza misto din film a fost cand l-a intrebat tipa ,"Bai, Arnold, ce i-ai facut? " iar asta i-a zis...
"Pai, i-am dat drumu`"

vineri, 29 mai 2009

Operatia reusita, pacientu` mort !


-Stai linistit, nu te ambala, totul este calculat, sterilizat si aranjat aproape de limita artisticului.
Si linistit am si fost, nici n-aveam cum altfel, ce poate fi mai linistitor decat mirosul acela, specific unui cabinet de stomatologie si sunetul relaxant facut de freza !
Relaxat am ramas pana in momentul in care l-am auzit soptind catre asistent...
-"Bormasina unde-i?!.."
In momentul ala, eu, care-s curajos, temerar, ala care ajuta babute sa traverseze strada, ala care hraneste porumbeii din mana...m-am speriat ca un copilas in fata unei suzete negaurite.
Ba nu, nici vorba !!
Am deschis gura cu seninatate si-am ranjit amabil...
Si totusi, anumite detalii, nesemnificative, mi-au fost sterse din prapadita-mi memorie..
Am o maneca de halat prin buzunare.
Am lipsa de breton frumos gelat, lipsa niste nasturi.
Si mi se clatina un canin si-un premolar.. iar eu nu inteleg de ce..
Si-am si-o mica aversiune fata de dentisti, iar ei saracii, nu au nici o vina, doar isi fac meseria, chiar daca uneori, cred, ca au de-a-face cu tot felul de maniaci..

luni, 27 aprilie 2009

SLOW MOTION

Alergam catre ea, alergam in slow motion prin parc, ca-n filmele de dragoste in care regizoru a considerat ca merita surprinse gesturile ce-s placute la retina, in jurul meu totu era sters, confuz, tinta vietii mele era la 2 kilometri de mine, si alergam, alergam, alergam... Da cat dracu sa alergi ca deja ma durea intr-o parte ?!
M-am oprit, tinandu-ma, aplecat la 47,5 grade, cu mana, palpand splina ce are rol de avertizare. Imi spun in mintea mea incetosata, ca daca nu continui sa alerg se duce dracu tot farmecu si asta ramane cu bratele intinse in aer, ca proasta. Si incep iar, tot nu intelegeam de ce ea nu alerga..."Alearga te rog , plm !" ea nimic, speram sa ne intalnim la jumatate ! Trec doua strazi, imi vajaie oglinzi retrovizoare la urechi. Lacrimile si mucii mi se unesc la ceafa ca-ntr-o simfonie plina de sunet si mister. Aveam o nara infundata care scotea sunete ca de trompeta. Deja reveria miscarii se du-se dracu, eram ca-n Forest Gump, cand alerga Tom Hanks si i se desprindeau toate protezele de la craci.

Mi s-a desprins talpa adidasului, cand am calcat cu stangu peste dreptu la luarea startului si alergam sontorog.

Eram caraghios, de-a dreptu, dar nu conta, ce daca toti cainii de pe Republicii alergau dupa mine, si ei, tot in slow motion.

Unu mai mic si mai usor se tinea asa bine de cracu pantalonului, incat la fiecare pas saltat, ii vedeam crestetu mai aproape si tot ce speram, era sa il doara dintii.

Marsh!... el nimic, o facea neconditionat, personal n-avea nimic cu mine.

STF, da-te jos !!

Imi zaresc febletea la 4 strazi distanta, alerga si lacrimile ii siroiau pe obrajii rosii ca focul.

Eu cu fundul jumatate dezgolit din cauza javrei, izbesc o batranica si-o dau cu cracii in sus, de-i zboara asteia tot patrunjelu de prin sacose, imi cer scuze, da` scuzele-s acceptate partial, si doar dupa ce-mi baga tot neamu in pizda ma-sii, de la maimuta, la Pentium 3.

Mai ramasese doar echivalentu distantei de la Viagra la erectie si urma marele moment, acela al fatalei intalniri, al intalnirii destinelor si implinirii fanteziior.

Intind bratele catre ea, ea catre mine, ii vad surasul, ea, cainele atasat de mine si intr-un salt, un singur salt, mic pentru om dar mare pentru mine, ma rateaza luandu-l pe altu in brate. Iar eu tinand capul intors, ma impiedic de primu tomberon, care, nu stiu cine dracu la pus acolo drept in calea fericirii mele, si cad inauntru, asa, cat eram eu de lung.

Pacat c-am confundat-o...