Masa si dansul pe Netlog

Pagini

sâmbătă, 10 martie 2012

O petrecere de pomina

Ultima data cand am precizat cat mi-e de frig, am spus ca m-as inveli cu o blana de oaie, cu oaie cu tot.
As apuca-o de cracii din fata, as arunca-o pe mine si apoi cu aceiasi craci mi-as face nod sub barbie.
Oaia sa-mi behaie-n ceafa iar mie sa mi se falfaie.
Acuma mi-e bine, stau la calculator si imi las destele nelinistite sa umble printre taste.
Atunci incepusem, pe alocuri, sa devin casant.
Mai bine sa va zic despre ce e vorba.
Tocmai ce ne adunasem sa marsaluim prin ninsoare, viscol, vifor si alte fenomene, catre locul unde odata ajunsi, viata va capata contur. Visele vor deveni realitate, iar realitatea dulce ambrozie.
Mai pe romaneste, plecasem ca fraierii cu trenul undeva prin Timisu de Sus, la o cabana unde aveam de gand sa ne facem muci.
In fine...Coboram din tren si agale, usurel, ne indreptam catre cabanuta.
Era luna plina.
Deci frumos.
Cainii urlau si se dadeau lupi. Noi ne dadeam Scufita Rosie.
O gasca de 40 de scufite rosii, unu mai rosu decat altul.
De ce?
Pentru ca in loc sa coboram la Timisu de Sus, am coborat la ala de jos si am mers de ne-a luat cu lesin.
Ne-a inghetat si rahatu-n noi, iar mie, cutia craniana dadea semne ca va urma sa-mi pocneasca ca o graunta de popcorn. De data asta de la frig.
Intr-un final am ajuns. Cabana ne zambea primitor, imbiindu-ne sa poposim in ea, sa o bucuram cu firava noastra prezenta.
Iedera uscata ce atarna deasupra tocurilor usilor ne dadea o stare de mare si profunda liniste. Secventele din Cabana diavolului ce-mi bantuiau mintea criogenata, de data asta nu ma mai amuzau.
Deci intram.
Noi, mai curajosi, in sala de mese, restul la dormitoare.
Fratele meu, era un frig inauntru de-am inceput sa ne dam palme unul altuia. De ciuda.
Faptul ca noi ne incalzeam era altceva.
Stiti ce-am facut?
Ne-am apucat sa alergam prin sala. Pe cuvant de onoare.
Am alergat, ba sprint, ba alergare usoara, usurel ca nu ne grabea nimeni.
Dar am obosit, mortii ma-sii !
Si m-am asezat sa ma odihnesc.
Si-am luat o gura de bere,(ca pe dinauntru nu eram violet).
Si inca o gura.
Tot incet. Ca v-am zis, doar nu ne grabea nimeni.
Si inca una.
Si cand s-o iau si pe urmatoarea, mana mi-a trecut prin sticla de parca ar fi fost holograma. Probabil si licarea.
Bai, laso-n plm ! Care dracu....nu de-alta dar in sala nu intrase nimeni. Nici cand alergam de tampit, nici dupa.
Unde-a disparut, Doamne?!
Din cei 40 de haiduci, cati eram, o parte erau cleptomani.
Pusesem berea la comun, bineinteles in niste lazi nelegate cu lanturi. Si ca niste oameni civilizati trebuia sa ne servim, ghidati de bunul simt.
Dar n-a fost asa. Unele din beri(adica toate) au avut o traiectorie neanticipata(inclusiv berea mea proaspat desfacuta). O traiectorie demna de filme gen Zona Crepusculara. Iar faptul ca/cuiva tocmai i se umezeau uochii de bucurie pupand sticlele in bot, pur si simplu ne darama.
De nervi, incepusem sa ne incalzim.
Moaaama, v-am spart !
In urmatoarele zece minute eram tot un zambet, multumiti. Si mancati si bauti si parfumati.
Cum asa?
Pai, pentru ca negasind pe nimeni in dormitoare, ca ei rupeau ringu de dans in alta parte, i-am omenit si noi cum se cuvine si cum am putut.
Le-am luat cateva sticle de vin, ceva bere, ceva sandvisuri si tot ce se chema parfum sau spray.
Ca asa-i omu bine dispus, atunci cand e mancat si baut.
Cat despre parfumuri...pot spune ca ne-au incantat simturile in mod savuros.

De ce credeti ca toti cainii de la cabana miroseau a Coco Chanell si a Roberto Cavalli ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugati un comment, doar unul. Atat cat sa creada lumea ca scriu frumos..